joi, 10 iunie 2010
14:16: Și s-a mai dus un an...
Astăzi a avut loc festivitatea de încheiere a anului școlar 2009-2010. Ca un elev conștiincios ce sunt (not), am fost și eu prezent pentru a-i vedea pe cei care au terminat acum clasa a XII-a, întrucât mulți dintre prietenii mei făceau parte din acest grup. După un început puțin mai stângaci, în care a trebuit să-i rezolv eu pe cei de-a XII-a, căutând melodia „Ani de liceu” pentru a fi pusă pe fundal, cât se striga pentru ultima dată Catalogul, totul a decurs extrem de bine, zic eu. A fost oarecum emoționant, multor colege de clasa a XII-a le-au dat lacrimile, și m-a impresionat faptul că au fost niște lacrimi sincere, de tristețe că cei mai frumoși ani din viață s-au dus. Deși a fost un număr de elevi care nu s-au prezentat, cred că pot spune că marea majoritate au fost prezenți. Diriginții erau vizibil emoționați de asemenea, spunând că această serie a fost, poate, cea mai bună din cariera lor de profesori.
După ce s-a strigat catalogul celor patru clase pentru ultima dată, a urmat înmânarea cheii „succesului” de la clasa a XII-a către clasa a XI-a, cheia revenind unei colege de clasă. Au urmat apoi clasele de-a XI-a, a X-a și a IX-a. Pentru cei de gimnaziu nu am mai rămas să văd premierea, ci am ales să megem împreună cu clasa (mă rog, câți au fost dornici să vină, că deh, ceilalți probabil că au avut altă treabă mai importantă... not) la un suc, la Hotelul Turris.
Totuși, timpul parcă trece mult prea repede - parcă ieri așteptam să înceapă clasa a IX-a, cu emoții, necunoscându-mi noii colegi, nici dirigintele, nici noii profesori, și totuși uite-mă acum, proasptăt „absolvent” de clasa a XI-a, pregătindu-mă să-mi savurez ultima vacanță în calitate de elev. Trist, dar adevărat, viața trece repede.
După ce s-a strigat catalogul celor patru clase pentru ultima dată, a urmat înmânarea cheii „succesului” de la clasa a XII-a către clasa a XI-a, cheia revenind unei colege de clasă. Au urmat apoi clasele de-a XI-a, a X-a și a IX-a. Pentru cei de gimnaziu nu am mai rămas să văd premierea, ci am ales să megem împreună cu clasa (mă rog, câți au fost dornici să vină, că deh, ceilalți probabil că au avut altă treabă mai importantă... not) la un suc, la Hotelul Turris.
Totuși, timpul parcă trece mult prea repede - parcă ieri așteptam să înceapă clasa a IX-a, cu emoții, necunoscându-mi noii colegi, nici dirigintele, nici noii profesori, și totuși uite-mă acum, proasptăt „absolvent” de clasa a XI-a, pregătindu-mă să-mi savurez ultima vacanță în calitate de elev. Trist, dar adevărat, viața trece repede.
