luni, 21 iunie 2010
15:04: I don't wanna miss a thing
Da, știu că am promis că voi posta imediat după ce ajung în oraș de la concertul Aerosmith, și am plănuit să fac asta, dar din păcate nu am avut conexiune la Internet ;(. Așa, deci, încă sunt în așa-zisă transă de la concert. A fost A-B-S-O-L-U-T bestial. Incredibil. Oricum vreți să-i ziceți.Intrarea în incinta Zone Arenei s-a făcut în jurul orei 18:10, cu aprox. 10 minute întârziere față de ora prezentă pe bilet, dar nu mi se pare o întârziere prea mare. Alergând către gardul de la gazonul B împreună cu 2 prieteni și o prietenă, am reușit (din nou) să prindem loc în primul rând de la gazonul B. La ora 19:00 au început recitalul cei de la Reamonn, o trupă despre care sincer nu știam prea multe, adică auzisem de ei, dar nu am ascultat atât de mult. Dar mi-au plăcut foarte mult, vocea tipului chiar e super frumoasă și plăcută la auz. Bineînțeles, pe acordurile melodiilor Tonight și Supergirl majoritatea celor din public au cântat alături de Rea (solistul). A fost frumos, ce pot să zic.
După cei de la Reamonn au ieșit de pe scenă în aplauzele publicului, a urmat încă o oră de așteptare (care parcă nu mai trecea) în care oboseala acumulată pe parcursul acelei zile își spunea cuvântul, simțindu-mă extrem de extenuat. La ora 21:10, pe acordurile melodiei „Like a Rolling Stone” a lui Dylan, a apărut o cortină neagră cu logo-ul celor de Aerosmith.
Odată cu lăsarea cortinei și apariția membrilor trupei pe scenă a început spectacolul. Nu poți să-l numești altcumva, pentru că oamenii ăia doi sunt făcuți pentru a face show. Și prin oamenii ăia doi înțeleg Steven Tyler și Joe Perry. Cântând melodie după melodie cu o dexteritate și rezistență demnă de invidiat pentru vârsta lor, membrii trupei Aerosmith au reușit să ridice 60.000 de mâini în aer pe acordurile unor melodii celebre. De fapt, dacă stau să mă gândesc bine, nu cred că se putea alege un setlist mai bun decât cel din 18 iunie. Cel puțin nu după părerea mea. Am auzit exact melodiile pe care vroiam să le aud, melodiile pe care le iubeam și care mă binedispuneau. Publicul a fost excepțional, cred că i-am surprins și pe cei de la Aerosmith, întrucât Steven a declarat „The public is beautiful” (sau ceva de genul ăsta).
Momentul extrem al serii a fost piesa „I don't wanna miss a thing”, o melodie celebră după coloana sonoră a filmului Armageddon, o piesă în care sute de cupluri s-au sărutat pe acordurile lui Joe Perry și pe vocea lui Steven, acompaniată de cei 30.000 de oameni prezenți.
Setlistul, după cum ziceam, a fost de excepție, și ca să vă „dovedesc”, îl voi posta mai jos. :)
După cei de la Reamonn au ieșit de pe scenă în aplauzele publicului, a urmat încă o oră de așteptare (care parcă nu mai trecea) în care oboseala acumulată pe parcursul acelei zile își spunea cuvântul, simțindu-mă extrem de extenuat. La ora 21:10, pe acordurile melodiei „Like a Rolling Stone” a lui Dylan, a apărut o cortină neagră cu logo-ul celor de Aerosmith.
Odată cu lăsarea cortinei și apariția membrilor trupei pe scenă a început spectacolul. Nu poți să-l numești altcumva, pentru că oamenii ăia doi sunt făcuți pentru a face show. Și prin oamenii ăia doi înțeleg Steven Tyler și Joe Perry. Cântând melodie după melodie cu o dexteritate și rezistență demnă de invidiat pentru vârsta lor, membrii trupei Aerosmith au reușit să ridice 60.000 de mâini în aer pe acordurile unor melodii celebre. De fapt, dacă stau să mă gândesc bine, nu cred că se putea alege un setlist mai bun decât cel din 18 iunie. Cel puțin nu după părerea mea. Am auzit exact melodiile pe care vroiam să le aud, melodiile pe care le iubeam și care mă binedispuneau. Publicul a fost excepțional, cred că i-am surprins și pe cei de la Aerosmith, întrucât Steven a declarat „The public is beautiful” (sau ceva de genul ăsta).Momentul extrem al serii a fost piesa „I don't wanna miss a thing”, o melodie celebră după coloana sonoră a filmului Armageddon, o piesă în care sute de cupluri s-au sărutat pe acordurile lui Joe Perry și pe vocea lui Steven, acompaniată de cei 30.000 de oameni prezenți.
Setlistul, după cum ziceam, a fost de excepție, și ca să vă „dovedesc”, îl voi posta mai jos. :)
Elevator / Back in the Saddle / Fallin’ in Love / Eat the Rich / Pink / Living on the Edge / What It Takes / Ragdoll / Crazy / Cryin’ / Jaded / Can’t Stop Messin’ / I Don’t Wanna Miss a Thing / Sweet Emotion / Baby Please Don’t Go / Draw the line / Dream On / Walk This Way.Câteva filmări (au o calitate excelentă) de la concertul de vineri :)
