marți, 1 iunie 2010
18:10: Ăăă...
Primul lucru pe care l-am făcut de îndată ce am „deschis” acest blog a fost, evident, să-i caut o nouă înfățișare întrucât niciuna dintre cele standard oferite de blogspot nu îmi era pe plac. Acum am găsit una care pare destul de drăguță, dar după cum mă știu, probabil că mă voi plictisi cât de curând de ea și îmi voi căuta alta nouă. Totuși, sper să mă țină mai mult de o zi... deși e posibil ca speranța să nu moară ultima, după cum se zice, ci mai degrabă prima.
Revenind... eu sunt Adrian, mă bucur că ai intrat pe blogul meu și sper să te intereseze ce o să am eu de zis - adică nu prea multe. Nu intenționez ca blogul meu să fie ceva de genul latest news ci doar daily rantings. Oricând voi simți „nevoia” de a posta pe blog, voi face acest lucru; dar nu ar trebui să vă așteptați la postări zilnice... am și eu o viață personală în afara calculatorului, after all.
Și cum chiar mă simt într-un sharing mood astăzi, cred că voi scrie despre ziua mea de 1 iunie, ultima zi „oficială” din viața mea de copil, întrucât în 15 zile împlinesc 18 ani(șori). O zi cât se poate de posomorâtă, ploioasă, ce mi-a amintit mai degrabă de o zi întunecată de toamnă decât de prima zi de vară. Afară frig cât se poate, fiindu-mi destul de frig și cu hanoracul pe mine, nici urmă de soare, înnorat până peste măsură, the sky had a grey colour rather than its usual blue. Oh, și sper că nimeni nu o să aibă nevoie de traducere... utilizez destul de des romgleza, întrucât uneori îmi este mai ușor să mă exprim în limba lui Shakespeare decât în cea a lui Eminescu (dacă se poate numi așa).
Cam atât pentru astăzi, sper să revin cu o postare și mâine după ore... o să fie o zi cam tensionată la școală care ori se va încheia cu un Adrian foarte relieved, ori cu unul foarte, foarte ofticat.
Revenind... eu sunt Adrian, mă bucur că ai intrat pe blogul meu și sper să te intereseze ce o să am eu de zis - adică nu prea multe. Nu intenționez ca blogul meu să fie ceva de genul latest news ci doar daily rantings. Oricând voi simți „nevoia” de a posta pe blog, voi face acest lucru; dar nu ar trebui să vă așteptați la postări zilnice... am și eu o viață personală în afara calculatorului, after all.
Și cum chiar mă simt într-un sharing mood astăzi, cred că voi scrie despre ziua mea de 1 iunie, ultima zi „oficială” din viața mea de copil, întrucât în 15 zile împlinesc 18 ani(șori). O zi cât se poate de posomorâtă, ploioasă, ce mi-a amintit mai degrabă de o zi întunecată de toamnă decât de prima zi de vară. Afară frig cât se poate, fiindu-mi destul de frig și cu hanoracul pe mine, nici urmă de soare, înnorat până peste măsură, the sky had a grey colour rather than its usual blue. Oh, și sper că nimeni nu o să aibă nevoie de traducere... utilizez destul de des romgleza, întrucât uneori îmi este mai ușor să mă exprim în limba lui Shakespeare decât în cea a lui Eminescu (dacă se poate numi așa).
Cam atât pentru astăzi, sper să revin cu o postare și mâine după ore... o să fie o zi cam tensionată la școală care ori se va încheia cu un Adrian foarte relieved, ori cu unul foarte, foarte ofticat.
